Biografie PDF Imprimare Email

 

S-a nascut in partea de nord a judetului Mehedinti, la Ponoarele, in catunul numit Poeni, la inceputul toamnei, in a doua zi de septembrie a anului 1973, din parintii Ilie si Paraschiva, oameni harnici, muncitori si cu credinta in Dumnezeu, care, saraci fiind, au stiut sa-si faca un rost ca mai toti oamenii plaiului care scot bani si din piatra seaca. Este al treilea copil din familie si cel mai iubit pentru ca muzele i-au pus in leagan mai multe daruri decat la ceilalti doi.

 

De cand se stie, a constientizat frumusetea locurilor unde s-a nascut binele si raul din sufletele oamenilor, respectul de sine si pentru cei din jur, lucruri care i-au ramas un crez in viata.

 

Nu stie cand a cantat prima data dar isi aminteste ca o facea mereu dupa cioporul de oite cu care-l trimitea mama in primii ani ai copilariei. Firea iscoditoare l-a facut sa asculte mereu la cei din jur unde auzea povesti, snoave, intamplari dar mai ales cantec.

Cantecul i s-a lipit de suflet si aceasta patima il va urmari toata viata - Doamne si ce patima frumoasa!  - iar toate acestea se reliefeaza in cantecul "M-am nascut in zi cu soare la Poeni, langa Ponoare".

Au urmat anii de scoala cu griji si probleme. Peste toate a trecut cu bine, de la invatamantul primar pana la cel universitar, dar cantecul i-a ramas in suflet chiar daca n-a facut o prioritate din asta. In prezent este sef al Administratiei Finantelor Publice Baia de Arama, in timpul liber un tatic fericit, iar pentru publicul larg interpretul de folclor – Ionut Tudorescu.


Ce canta Ionut Tudorescu?


Canta de toate: de la cantecele marilor inaintasi, la cantecele la moda. Dar nicio clipa n-ar fi in stare sa-si uite obarsia si mai ales cantecele locurilor pe care le poarta in suflet oriunde si oricand.

Nimeni nu cunoaste si nu poate sa simta frumusetea cu care Dumnezeu i-a blagoslovit pe ponoreni, mai bine decat Ionut: Podul lui Dumnezeu, Pesterea Ponoarele, Lacul Zaton, Campurile de lapiezuri, Padurea de liliac, Steiul Ponorii, padurile de fagi si goruni, satele pitite printre livezi de pruni si meri, dealuri inalte care seamana cu un pridvor de casa din care vezi Gorjul tot, Mehedintiul jumatate si Valcea a treia parte, iar in spatele acestora cununa muntilor Cernei si Piatra Closanilor.

 

La toate aceste frumuseti Dumnezeu a pus in firea oamenilor, pe langa munca si respect, dragostea pentru cantec si pentru frumos. Versurile cantecelor au mai intotdeauna un sambure de adevar, ceea ce le insufleteste si l-a facut pe Ionut sa le cante cu drag. Si a facut o patima din a canta, neurmarind niciodata succesul imediat si, cu atat mai putin, partea financiara. Aceste cantece vor dainui, asa cum dainuiesc cantecele Domnicai Trop, ale Angelicai Stoican sau ale lui Ion Dumitrascu, pentru ca sunt facute mai mult cu sufletul ci nu sunt scrise pe coala de hartie. Ele se regasesc in sufletul fiecarui om de aici si implicit in sufletul lui Ionut Tudorescu.